Sunt un idealist, știu. După ce-mi depășesc dubiile inițiale despre orice văd/aud/mi se propune, rămâne doar optimismul bazat pe faptul ca am încredere în intențiile bune ale omenirii -asta doar dacă sunt intrade-văr intenții bune. De obicei, îmi dau seama dacă-i cazul . Acum mai bine de doi ani am scris primul meu articol în română. L-am întitulat Cum Să-i Dai Pe Toți Ticăloși Afara. L-am scris cu optimismul că (și) în Romania se poate. Știam asta pentru că, deși la vremea aceea eram venit de doar un an, încă nu întâlnisem oameni care nu erau bine intenționați. L-am scris in mare parte și din frustrare. O frustrare care încă o simțeam până la alegerile prezidențiale din 17 noiembrie. Deși Romania este o țară democratică, a căruia legii prevăd niște drepturi anume, cu un sistem de guvernare cât-de-cât transparent, puțini sunt oamenii care își asumă libertațiile democrației și care participă in procesul democratic pe de lung. Am vorbit despre acest process in articolul sus-...